De ce nu e bine ca Tinutul Secuiesc sa fie autonom

Sa fim clari de la bun inceput: nu ne preocupa disputele nationaliste anacronice, imorale, sau – mai rau – falacioase. Nu importa pentru tema discutiei originea secuilor, ori numarul cetatenilor care s-au declarat secui si nu maghiari sau romani la ultimele referendumuri.

Aceste argumente falacioase sunt invocate de personaje debusolate care si-au gasit in vartejul postmodernitatii o forma comoda a identitatii – natiunea. Inteleasa ori in revoluta maniera frantuzeasca de secol nouasprezece – ori in sensul “tare”, al conceptului nemtesc de “Volk”. Neam, semintie purtatoare de mesaj si destin istoric. Pentru debusolatii deveniti dogmatici – rasa.

Premisele dezbaterii avand subiect autonomia Tinutului Secuiesc sunt in principal: 1 – dreptul la identitate proprie al grupurilor etnice. 2 – dreptul la egalitate de sanse al indivizilor compunand aceste grupuri etnice.

Briciul lui Occam

Acesta e un concept vechi al istoriei culturii, ce ne indeamna “sa nu multiplicam inutil entitatile”, cele logice, in contextul dat de filosoful englez. Sansa de a crea concepte eronate si otioase ar fi mai mare, ne sugera scolasticul. De ce ar fi in teoria si in practica politica altfel?

Nu putem observa decat ca, prin analogie, notiunea autonomiei teritoriale a Tinutului secuiesc poarta cu sine un sofism, o fatala eroare de logica. Ea vrea sa implineasca in totalitate drepturile unei minoritati, inclusiv cel referitor la identitate, dar nu face decat sa obtina o dubla discriminare. Intrucat lasa peste jumatate din cetatenii acestei minoritati (aflati in restul Transilvaniei) in afara obiectivului vizat – si creaza in Tinut o noua minoritate (romaneasca), consistenta.

Florilegiul etnic al Transilvaniei nu isi poate obtine egalitatea de drepturi politice in cadrul acestui Tinut autonomizat, din motive geografice si demografice evidente. Iar daca se va raspunde acestor argumente prin rationamentul obtuz conform caruia “cel putin o parte a minoritatii maghiare si le va obtine” – nu vom putea raspunde decat ca si le va obtine cumva schizoid, discriminand cealalta parte a sa.

Ne ramane deci (teoretic) solutia federalizarii Transilvaniei. In Transilvania exista o populatie majoritar romaneasca. Daca populatia Transilvaniei ar fi de acord in cadrul unui referendum cu desprinderea de Romania si transformarea sa intr-un stat federal situatia actuala fara indoiala ca s-ar schimba intr-un mod radical.

De asemenea, daca drepturile minoritatilor nu ar implini pe deplin standardele juridice ale dreptului european in domeniu situatia s-ar schimba. Insa acestea sunt indeplinite.

In acest moment ramanem cu un paradox conceptual: “deplina libertate nationala a popoarelor conlocuitoare”, clamata de unii lideri ai maghiarilor din Romania – din Rezolutiunea Marii Uniri din 1918 de la Alba Iulia nu se poate implini intr-un Tinut autonom. Ci ori intr-un stat federal – ori intr-un stat national unitar roman.

In primul caz insa ar trebui adoptata aceeasi masura pentru toate zonele cu mai multe etnii din statele membre UE (precum Romania si Ungaria), pentru a consolida unitatea politica europeana. Cine ridica manusa?

In al doilea caz, ramanem cu lipsa de discernamant, subtilitate logica si unitate de vointa politica a respectabililor domni politicieni din Romania. Ce nu pun in miscare suficiente parghii economice si politice pentru a asigura o deplina egalitate (economica) de sanse maghiarilor si romanilor din unele zone ale Transilvaniei (Tinutul secuiesc), si ale Romaniei.

Ne aflam aici in fata unei alegeri, de tipul “sau-sau”, cum spunea un filosof danez. Insa dilema se va dovedi aparenta daca vom discuta de o Uniune Europeana de tip federal. In fata caruia din coarnele acestei dileme veti ridica acum capa?

 Loading ...

103 Vizualizări

Daca ti-a placut articolul, urmareste-ne pe pagina de Facebook!

ADAUGA GHIMPELE LA FAVORITE!