Radem, glumim, dar nu parasim incinta

Un cunoscut, care a devenit personaj de snoave, pe blogul meu, s-a nimerit, acum aproape 30 de ani, sa faca parte din figuratia unui film de-al lui Sergiu Nicolaescu. Omul sustine ca apare pe ecran „o secunda intreaga”. Am vazut si revazut filmul, am pus stop cadru pe momentul acela, m-am straduit sa-l deslusesc in multimea in care pretinde ca apare. N-am reusit. Dar el e de neclintit: a jucat in film la Sergiu Nicolaescu.  Asta n-ar fi nimic. Adevarata tacaneala e ca, de atunci, omul e absolut convins ca a devenit expert in cinematografie. Nu exista film pentru care sa nu aiba el explicatii „tehnice” si critici „avizate”. Fara exceptie, „explicatiile” si „criticile” sunt niste ineptii de un enorm ridicol. Simpla pomenire, inoportuna si inadecvata, a unor termeni care tin de tehnica cinematografica, nu face decat sa amplifice senzatia de ridicol.

Emil Boc si Traian Basescu / INTACT IMAGES / Foto: Bogdan Iurascu

Ticneala cunoscutului meu e benigna. Nu strica nimic din rostul lumii. Se intampla pe banca din fata blocului si sparge monotonia trancanelilor cotidiene cu momente de un comic colosal. Exista un alt personaj, malign de aceasta data, care, la fel de lipsit de sentimentul ridicolului, se lasa condus de impulsuri launtrice si suspecte, care il indeamna sa vorbeasca, prost si ridicol, despre chestiuni care ii depasesc evident puterea de intelegere.

Traian Basescu simte pornirea ireprimabila de a trancani. Dupa fiecare intalnire sau doar trecere prin proximitatea unor personaje importante, Basescu are nevoie de microfon. Competenta, isi imagineaza domnia sa, e un virus care se raspandeste pe calea aerului. Ori el tocmai a respirat in aceeasi incapere cu sultanii Europei. Ca cei de la care spera el sa se fi contaminat l-au tratat cu indiferenta – in cel mai fericit caz – sau cu dispret – in cel mai comun caz -, asta e irelevant. Ca personajele cu pricina nu par nici ele contaminate de prisos de competenta are la fel de putina importanta. Sarkozy a tinut o conferinta de presa in care s-a adresat europenilor. Angela Merkel asijderea. De ce nu ar face si el o vorbareala mica si dezlanata, mai colea, la Bucuresti, pe segmentul de audienta al lui „Danut SRL” ?

Conform raului obicei, Basescu si-a inceput, ieri, trancaneala pe un ton pseudo-doct, pseudo-grav, pseudo-prezidential. Si a incheiat-o asa cum stie el mai bine: in nota de bascalie, pe marginea santului. Intr-un discurs haotic, aberant si irezumabil, Traian Basescu a reusit sa condenseze o impresionanta cantitate de inexactitati, ineptii, platitudini si aiureli. Ceea ce trebuia sa fie o explicatie riguroasa a deciziilor adoptate la summitul de iarna al Consiliului European, n-a reusit sa fie altceva decat o aiuritoare logoree a unui cetatean care se simte bine palavragind.

Domnul Basescu ar fi trebuit, inainte de orice, sa explice cand si de catre cine a fost mandatat pentru a incheia acele intelegeri in numele Romaniei. Conform Constitutiei, presedintele incheie tratate, in numele Romaniei, negociate anterior de catre guvern. Mai simplu spus, presedintele, in termeni constitutionali, are rezervata doar formalitatea semnarii acordurilor. Ca guvernul actual este doar o constructie docila si ridicola in mainile sale nu poate fi contestat, dar asta nu schimba nicicum atributiile definite de Constitutie. In fine, de ani buni aspectul acesta nu mai intereseaza.

Dincolo de mareea de teze, ipoteze si pareri, consumata in conferinta de presa de duminica, a lipsit exact esentialul. A lipsit o definitie clara si riguroasa a naturii crizei care a impus pachetul de masuri despre care discutam. In schimb, domnul Basescu ne anunta, jovial si ferice, ca a reusit includerea Romaniei intre cele 26 de tari care se obliga sa… sa foarte multe. Asta ar fi trebuit sa treaca drept o mare victorie, o glorioasa izbanda. Daca ar fi sa il luam in serios pe domnul Basescu, ne-am putea imagina ca acolo s-au consumat enorme resurse de persuasiune, colosale demonstratii tehnice, teribile argumente care sa-i convinga pe europenii, care ne trateaza ca pe ciuma Europei, sa ne ingaduie sa contribuim si noi cu ceva la prosperitatea lor. Halucinant!

De fapt Romania nu a avut alta optiune decat sa accept propunerile varate sub nas de Merkozy. Nu a avut pentru ca nu i s-a oferit si pentru ca nu a fost in stare sa-si ofere. Daca alte tari din Est, precum Ungaria sau Slovacia, au avut pozitii rezervate initial, noi ne-am grabit sa inghitim pe nemestecate tot ceea ce ni s-a impus. Acesta este cuvantul: impus. Am fi putut profita de ocazie pentru a forta negocieri pe subiectul Schengen sau pe arzatorul subiect al permiselor de munca pentru muncitorii romani. Pentru asta ar fi trebuit ca acolo Romania sa fie reprezentata de un om de stat. Din pacate a fost reprezentata doar de Traian Basescu.

In conditiile acordului de la finele saptamanii trecute, decalajul dintre statele dezvoltate si celelalte state europene nu va face decat sa creasca. In vreme ce Romania, condusa de Boc si Basescu, s-a aruncat, incepand din 2009, intr-o austeritate crancena, auto-impusa, blocand orice motor al dezvoltarii, statele din Vest au inregistrat in acesti ani deficite enorme,  au pompat in inflatie cu nepasare,  evitand, atat cat s-a putut, sufocarea propriilor economii. In “spatiul euro” a domnit o dulce nesimtire. Toata lumea anticipa prabusirea iminenta si cu totii au folosit “zona euro” ca pe o groapa de gunoi in care au deversat deseurile propriilor economii. In frunte cu Germania si Franta! Deficitele asumate constient de catre aceste state au oferit un ragaz propriilor economii, permitand o relativa intremare si consolidare. Acum groapa de gunoi s-a umplut, da pe dinafara, iar proprietarii ei ne anunta ca, daca ne deranjeaza mirosul, va trebui sa facem si noi pe gunoierii! Altfel este posibil ca tot gunoiul ala sa fie mutat in curtea nostra.Iar noi nu mai avem de multa vreme controlul propriei  curti. Pe scurt, asta este „marea izbanda” obtinuta, la summit, de catre Basescu.

Nici astazi, Basescu nu stie daca si cu cat va trebui Romania, in conditiile acordului pe care tocmai l-a agreat, sa contribuie la recapitalizarea FMI! Dar nu a prididit ieri sa se laude ca a reusit o mare grozavie.

Concluzia summitului e usor de formulat: radem, glumim, dar nu parasim incinta. In privinta conferintei de presa, de ieri, a Presedintelui Romaniei, concluzia e si ea simpla. Ma tem insa ca nu poate fi formulata in termeni civilizati.

621 Vizualizări

Daca ti-a placut articolul, urmareste-ne pe pagina de Facebook!

ADAUGA GHIMPELE LA FAVORITE!