Ce nu stia Huxley sau Noua Ordine Mondiala

Germania, ignorand istoria veacului trecut, condusa de Angela Merkel, isi reclama rolul de stapan al Europei. E drept, spre deosebire de la fel de ambitiosii sai inaintasi doamna Merkel foloseste enunturi mai prudente, ascunzand, totusi, intentii la fel de primejdioase. Auto-definindu-se ca „motor al Europei” Germania încearcă, pe un ton tot mai răstit, să îşi impună viziunea politică şi proiectul economic într-o Europă aflată în degringoladă. Enervarea iniţială a Marii Britanii a părut a fi o atitudine solitară, pe fondul obedienţei complexatelor ţări estice ori al acceptării resemnate venite dinspre „vechea Europă”. Iată însă că semnele de iritare se înmulţesc. În Grecia, Spania, Irlanda, ba chiar Belgia sau Olanda, se fac tot mai auzite vocile care resping vehement teza „Deutschland uber alles”.

Fără precauţii stilistice ori inutilă discreţie diplomatică, aceeaşi doamnă Merkel anunţă, nici mai mult, nici mai puţin, că „Germania îl susţine pe Nicholas Sarkozy la alegerile prezidenţiale din Franţa”. Ocolind ceremonialul bunei creşteri ori măcar refugiul diplomaţiei prudente, în plin regim de austeritate a bunului-simţ, doamna Merkel livrează un exemplu perfect de „pragmatism german”. Ce ilustrare mai bună putea avea insistenţa Germania pentru acceptarea de către statele membre UE a principiului abandonării suveranităţii?

Cei de la Twitter anunţă introducerea cenzurii în sectorul de mediu online pe care îl controlează. Concret, anunţul spune că „la solicitarea statelor” anumite mesaje pot fi blocate pe Twitter. Evident, prin state se înţelege regimuri politice – precizarea e de prisos. „Primăvara arabă” şi „revoluţia pe Twitter” sunt etape expirate, scopul a fost servit, prisosul de democraţie jenează.  Cine va decide, în cele din urmă când şi care mesaje pot supravieţui pe Twitter? Fireşte, doar cei care stăpânesc acest domeniu. Pentru că aici nu avem de a face cu enunţarea unui cod etic, a unui set de principii, ci de explicita formulare a intenţiei proprietarilor aplicaţiei de a acţiona discreţionar. Cu alte cuvinte, revoluţiile bune pe twitter pot supravieţui, excesele de tipul „ocupaţi wall street”, foarte probabil nu.

Kader Arif, raportor PE al ACTA, a demisionat vineri denunţând ceea ce el a numit „ o mascaradă”,  dorind să lanseze „un semnal de alarmă” legat de atât de controversatul text al tratatului. Kader declară: „nu am  mai văzut niciodată până acum asemenea manevre”.  “Condamn intregul proces care a condus la semnarea acestui acord, si anume lipsa consultarii societatii civile, lipsa transparentei inca de la inceputul negocierilor, intarzieri repetate ale semnarii textului fara nicio explicatie, respingerea recomandarilor Parlamentului asa cum au fost formulate intr-o serie de rezolutii” spune mai departe declaraţia sa.

Mark Gittenstein, ambasador al SUA la Bucureşti, are o declaraţie halucinantă cum nu cred că am văzut înainte de 1989 de la vreun ambasador/comisar sovietic. Evadând din strâmtoarea neutralităţii, alungând rezerva minimei consideraţii, ambasadorul american îşi îngăduie să îi mustre pe români pentru că nu acceptă satrapii care le-au fost desemnaţi.  Evacuarea minimei decenţe naşte o declaraţie în care, pe un ton de avertisment, li se atrage atenţia românilor că cei puşi să îi conducă sunt din cale-afară de merituoşi, dar mai ales pe placul Washingtonului.

O declaraţie precum cea a ambasadorului american, în condiţii de sanitate a democraţiei şi de supravieţuire a civilizaţiei, ar trebui să atragă imediata declarare a sa ca persona non grata şi scuzele Casei Albe. Scandaloasa declaraţie – ce tristeţe! – pare a fi acceptată de către aproape toată lumea, socotindu-se ca reflectând logica stării de fapt şi nu o irelevanta contradicţie cu ordinea de drept. Principii desuete ca „egalitatea între state”, „respect reciproc” sau infamul principiu al neamestecului în treburile interne nu mai sunt de mult survolate de licuriciul maximus. Iar ceea ce e mai îngrijorător este că nici dregătorii băştinaşi nu mai par a da prea multă îngrijire unor asemenea chestiuni.

Toate cele pomenite mai sus reprezintă doar ştirile sfârşitului de săptămână. Doar câteva dintre ştirile de acest fel ale ultimelor zile. Şi toate descriu ieşirea noastră, a tuturor, a umanităţii, din ruinele democraţiei şi pasul avântat spre minunata lume nouă, spre Noua Ordine Mondială. Iar dacă vă veţi întreba, peste ani, de ce s-a ajuns acolo, vă răspund de pe acum: pentru că aţi tăcut şi aţi îngăduit să se întâmple!

629 Vizualizări

Daca ti-a placut articolul, urmareste-ne pe pagina de Facebook!

ADAUGA GHIMPELE LA FAVORITE!